Numele meu este Eugen Mincu și sunt de profesie visător.
Sunt aici acum în fața ta datorită soacrei mele care, acum vreo 10 ani, mi-a spus, citez din memorie, „măi mamă, tu trebuia să te faci actor, nu inginer”.
Am început viața în forță, cu stângul, când, în anul 4 la Electronică și Telecomunicații, am spus că e cazul să am firma mea de IT. Doar fusesem olimpic în liceu la programare. Astfel, 2 ani mai târziu, aveam nu unul, ci 2 insuccese mari: o firmă de IT în faliment și o facultate ratată.
Am reușit, cu puțin ajutor, să mă scutur de praf și să prind un post mărunt de agent de vânzări la firma la care lucra mama mea.
Nici acolo spiritul antreprenorial nu a stat degeaba. Într-un timp extrem de scurt, am devenit „băiatul bun la toate” sau, cum se spune în firmele mici, director executiv. Mă ocupam de vânzări, logistică, relația cu furnizorii externi, vama, service și instruirea clienților.
Și pentru că planurile noastre nu coincid mereu cu planurile universului, în 2006 cel mai bun prieten din copilărie mi-a propus să ne asociem într-o firmă de cadastru și topografie. Ce mă recomanda pentru asta? Probabil talentul, pentru că voce nu aveam, iar pe lângă diplomă trecusem cu 3 ani înainte.
Aici am performat mai bine de 16 ani, până când, într-un moment de visare și pentru că atinsesem și pragul de 40 de ani, mi-am spus că e cazul să îmi fac un bilanț și planul pentru următorul cincinal. Bilanțul nu arăta grozav, iar planul pentru cincinal era chiar deprimant.
Aveam nevoie de mai mult. Așa că m-am întors în timp și am început din nou să studiez. Am abordat autorii contemporani de literatură de dezvoltare personală. Așa am realizat câte nu știam și câte greșeli am făcut de-a lungul timpului.
Am înțeles că educația este cheia succesului personal și profesional. Astăzi sunt recunoscător pentru acest nou început și am ales să fac același lucru și pentru oamenii din jurul meu.
În 2022 mi-am luat acreditare de NLP practitioner, trainer și coach de dezvoltare personală.
Am renunțat cu greu la cei 16 ani de topografie, însă dorința de a fi relevant în societate a fost mult mai puternică. Am descoperit frumusețea scrisului și trăiesc intens fiecare clipă în care fac asta. Transmit informația prin povești și emoții și încerc să transform orice „ating” în povești.
În acest moment îmbrac cu mândrie haina de trainer și împărtășesc cu mare bucurie cunoștințele mele către toți cei care doresc, pentru că o societate puternică este o societate formată din indivizi educați.
Vreau să îți mulțumesc dacă ai rezistat până aici și mi-ai dat ocazia să mă prezint. Închei cu un îndemn al unui visător: Visează mare, însă nu uita că acțiunea este cea care pune lucrurile în mișcare.
